De va veni la tine vântul,
Purtând povestea mea amară,
Jelitul lui să nu te-nfrângă,
Mustrarea lui să nu te doară
Adierea unui vant tomnatec m-a mangaiat azi. Si dezmierdarea-i dulce mi-a adus aminte de ce traim noi pe acest pamant. Ca sa simtim. Ca sa ne explodeze inima in piept de durere. Sau de bucurie. Sau de jale.
Am fost nascut, exist, traiesc, respir, iubesc... o, si cat iubesc. Iubesc viata, acea picatura amara pe care o servim in fiecare dimineata si pe care o savuram cu nesat pana seara cand asternem capul pe perna si ne adancim in vise ale unei alte vieti. Si viata mea e plina de tristet